People On My Team: Medine

comment 1
People On My Team

Upside down

Dragi prieteni,

Ne confruntam cu o situatie “altfel”. Nici nu stiu cu ce sa incep.

Imi dau seama ca titlul este in engleza (la fel au fost si intrebarile, dar le-am tradus), iar interviul ce urmeaza este in romana. Dar fiind intre prieteni, mi-am zis ca veti intelege si ca nu va fi nicio problema.

Nu ne impiedicam de detalii. Mergem direct la esenta.

Azi avem in fata un interviu-discutie care pe mine una, m-a lasat fara cuvinte si cu inima plina de emotie, de recunostinta si de bucurie. Toate acestea, la ora 6 dimineata, cand am primit raspunsurile la intrebarile trimise Medinei.

Nu intamplator se pare, am ales-o pe Medine ca fiind primul om din “echipa mea”.

Ne stim din decembrie 2012 si tot intr-un decembrie, doi ani mai tarziu, am inteles de ce suntem noi prietene si de ce o simt eu ca fiind “de-a mea”.

Veti intelege cu siguranta, la sfarsitul interviului, de ce nu am putut schimba nici macar o virgula si cu atat mai putin, sa traduc acest interviu. De ce nu schimbam natura? Pentru ca ea nu poate fi schimbata. Este perfecta asa cum este: neatinsa & ne-editata.

Inainte sa inchei ceea ce doream sa fie o introducere la interviul de mai jos, am sa va mai spun atat: Medine si cu mine suntem prietene pentru ca venim din acelasi univers si pentru ca avem drumuri si visuri apropiate, care din fericire s-au intersectat si alaturat candva. Lumina din ea este esenta lumii din care vin si eu.


1// Incepem in forta: care sunt momentele pe care le astepti cu nerabdare in fiecare zi?

Inainte de toate, sa ma trezesc. Asa cum copiii se culca de Craciun cu scopul de a-l «astepta» pe Mosu’, asa ma culc eu, pentru a «astepta», in reverie, sa ma trezesc. De aceea, momentul culcarii si al trezirii sunt cele mai importante puncte ale zilei pentru mine.

Reintalnirea celor dragi, de dimineata, dupa o noapte in care nu ne zarim, este o bucurie imensa.

Inca este, dupa 8 ani de convietuire… Ritualul de dupa trezire, care dureaza nu mai mult – nu mai putin de 2 ore, este nepretuit. La randul lui, ritualul de seara, mai concentrat, este ceva ce imi da «bine». Asadar, dimineata si seara, cu tot ceea ce implica ele, sunt momentele pe care le astept cu sufletul la gura, in fiecare zi si in fiecare noapte.

Ah, era sa uit. Micul dejun pe care il prepar de cu seara – abia astept sa il mananc a doua zi. Si plimbarea zilnica, de minim 6 km, in parc, pe care o intreprind cu regularitate, de primavara pana toamna tarziu.

Reteta mic-dejun (2 portii) : – 300 g iaurt de capra – 2 linguri fulgi ovaz – 1 lingura cacao – 1 lingurita seminte in macinate – cateva prune uscate, hidratate in prealabil (10 minute in apa clocotita) si taiate bucatele. Se amesteca ingredientele si se da la frigider peste noapte.

2// Ce anume din viata ta iti aduce acea sclipire in privire? Ce te bucura cel mai mult? Si pentru ce esti recunoscatoare?

Viata in sine, ca filosofie si ca forma de a fi, este ceva ce imi aprinde o lumina in suflet de fiecare data cand reusesc sa o cuprind in gandurile mele. Anul acesta mi-am propus sa multumesc mai des si pentru lucruri mai … lipsite de «importanta» in acceptiunea moderna. Spre exemplu, nu o sa mai multumesc doar pentru o reusita profesionala. Multumesc inclusiv pentru caldura din calorifere. Pentru mancarea din farfurie. Pentru cel de langa mine. Si, nu in ultimul rand, pentru mine, cea care mi-am fost data. Pentru faptul ca in acest moment am capacitatea de a randui niste cuvinte intr-o forma placuta si pentru o cauza buna.

Sunt recunoscatoare pentru suma trairilor, intalnirilor si oportunitatilor din viata mea, care, cumulate, m-au ajutat ca in al 29-lea an (pe cale sa fie implinit) sa realizez cat de multa recunostinta asteapta sa fie verbalizata sau scoasa, cumva, la suprafata.

Daca ar fi sa filozofez mai putin si sa concretizez mai mult, prin prisma faptului ca sunt un calator, un explorator si un colectionar, as spune ca fiecare descoperire, de la cele foarte mici, la cele foarte mari, si fiecare revelatie personala, de la cele ideologice, la cele spirituale, imi aprind cate o scanteie in ochi. Si slava Domnului, am parte de asta din ce in ce mai des !

3// Ce iubesti cel mai mult la viata ta privata si profesionala?

Faptul ca am un spirit introvertit, orientat spre studiu, introspectie si cautari, este un aspect care tine de norocul meu si care mi-a oferit o viata plina de informatie si continut. Iubesc ritmul sacadat si lent in care curge viata mea. Iubesc prea-plinul intimitatii pe care am creat-o in jurul meu.

Iubesc faptul ca sunt un om liber.

Ca imi pot permite luxul de a fi propriul meu «sef». Ca pot decide la ce ora sa ma trezesc si la ce ora sa incep sa lucrez. Ca pot decide daca vreau sa lucrez azi sau nu. Ca pot decide daca ma simt rau sa nu. Iubesc faptul ca am o minte care produce idei la fiecare jumatate de ora. Si asta cred ca imi ocupa aproape tot timpul. Si asta cred ca imi ofera cele mai mari si mai indraznete visuri. Stai, iar ma pierd in filosofii si imi planuisem sa ma rezum la concret!

Iubesc un baiat si un catel, si asta este viata mea si ceea ce iubesc la ea.

4// Inspiratie. Creativitate. Bucurie de viata. Le ai pe toate din plin. De unde vin ele?

Cred ca vin de la Zodie. Nu cred in Zodiac, dar cred in Zodii. Nu cred in Astrologie, dar cred in Varsatori. Si tocmai fiindca sunt unul autentic, mi se pare o inzestrare foarte generoasa a naturii acest semn sub care m-am nascut si toate particularitatile sale. Prin urmare, baza creativitatii cred ca sta in ADN. S-a manifestat din frageda pruncie, oricat de cliche este aceasta afirmatie, si sper ca tot ea sa fie cea care imi va mentine spiritual viu pana la sfarsit. O au si parintii mei, in ADN-ul lor. Cat despre Inspiratie?

In ceea ce ma priveste, sunt doua surse sigure: calatoriile si DOT COM-ul.

In ordine inversa. Nu trece zi fara dezbaterea creativ-inspirationala pe baza informatiilor adunate in ultimele ore, pe care o port, la ceas de cina, cu Alex – partenerul meu de viata si after-viata.

5// Esti fara dar si poate, o persoana foarte creativa si esti implicata in mai multe proiecte: de la dezvoltare de produs si implementarea conceptului, la partea strategica si comunicare de brand. In plus, scrii mult si bine. Cum se desfasoara procesul tau creativ?

Sa stii ca, in ultimul timp, am acordat mult timp studierii acestui subiect: ritualurile pregatitoare dinaintea procesului de creatie. Cu precadere la scriitori, caci de la ei pastram in arhiva cele mai multe marturisiri. Toate acestea tocmai in incercarea de a identifica elemente ritualistice pe care le-as putea prelua si aplica mie. Dar m-am pierdut, de fiecare data, mai degraba intr-o lectura agreabila, decat intr-un conspect practic si aplicabil. Cum iti spuneam, am marele noroc de a dispune de timpul meu. Asta mi-a permis sa imi alcatuiesc intregul ritm sub forma ritualica.

Creez, sub o forma sau alta, in fiecare zi. In scop profesional sau personal. Si cea mai mare parte din procesul creativ il desfasor in intimitatea spatiului personal.

Adica acasa. Unde miroase bine, unde am ceaiurile mele si nucile mele si muzica mea. Clasica, intotdeauna. Chopin, in cea mai mare parte a timpului. Lumina nu e niciodata prea puternica, soarele trebuie filtrat, aerul trebuie improspatat, ceaiul trebuie mentinut cald, biscuitii trebuie feriti de narile sensibile, Mick Jagger – fiul nostru patruped, trebuie sedat cu regularitate.

Agendele cele multe trebuie sa fie intotdeauna la indemana si creioanele colectionate trebuie sa fie mereu la dispozitie. Pauzele lungi, de resetare, implica mancare buna si/sau cafea. In afara casei. In cele cateva locuri frecventate si rotite aleatoriu. De fiecare data aceleasi.

Exceptand lunile de iarna si frig, restul anului ma detensionez cu sport. Alergat pe stadion 10 km, alternat cu sportul colectiv – pilates, balet si yoga. Dar nimic dintre toate acestea nu ar da roade fara doza esentiala de iubire. Face parte din rutina mea zilnica. Ofer si primesc cantitati nemarginite de iubire. De tipul ‘barbat-femeie’.

6// Zilele acelea in care suntem nicicum. Cu totii le avem. Cum treci prin ele?

De cele mai multe ori nu incerc sa alung «senzatiile» neplacute care isi fac loc in viata mea, in special in perioada de glorie a PMS-ului, atunci cand ma confrunt cu trairi care variaza intre spleen, angoasa, atacuri de panica, forme usoare de depresie si… sa mai continui ? Il citesc pe Luţ (iubitul meu «platonian», Emil Cioran, care face parte, de fapt, dintr-un triunghi amoros «platonian») si ma dreg cu litri de ceaiuri calmante, dupa retele lui.

Sunatoare, tei, lavanda si passiflora. “Nocturnele” pe repeat, pentru a nu pierde cea mai productiva parte a dramei. Si sedinte psihoterapeutice pe canapeaua proprie cu oricine se ofera si dispune de un minim talent freudian.

7// Care este una dintre cele mai importante lectii pe care le-ai invatat despre viata, despre job si despre a pune pe picioare o afacere de/ cu suflet (n.r. Societe Cerebrossa)?

Ar trebui sa formulez raspunsul asta drept ceva care sa poata fi citat de posteritate sau, mai devreme, care poate fi postat pe facebook si share-uit de toti cei care au invatat de la viata ca statement-urile atrag cele mai multe like-uri. Doar ca… nu o sa fac asta. In schimb o sa apelez la un tertip. O sa citez eu insami.

Una dintre cele mai bune lectii de viata am primit-o in liceu, de la Braque. Care mi-a spus asa: «Pictorule, nu esti un orator ! Deci picteaza si taci !»

Sigur, si tacerea are frecventele ei. De multe ori, eu am ales sa tac vorbind sau sa vorbesc pictand in tacere. Oricum ai invarti-o, insa, ajungi la formula lui Braque. Cat despre a pune pe picioare un business cu sufletul ? Eu nu am reusit asta. Adica nu am reusit sa pun pe picoare un Business, in adevaratul sens, pentru ca invariabil pun prea mult suflet in tot ceea ce fac si nu o sa ma dezic niciodata de asta. Sigur, ma auto-sustin prin productivitatea a ceea ce fac.

Insa, asa cum iti vor spune multi altii, asa cum stii si tu din proprie experienta, traim in Romania. Si chiar daca nu ne ocupa tot timpului, ne conditioneaza initiativele antreprenoriale. Tinand cont de zona mea de activitate si de nisa din care fac parte si la care ma raportez, lectia de business pe care mi-am propus sa o aplic incepand cu acest an poate fi rezumata printr-un sigur cuvant: export.

8// Un stil de viata bazat pe simplitate si naturalete, pe aprecierea lucrurilor simple, care de fapt, inseamna atat de mult. Amandoua ne-am construit o viata in jurul acestui concept. Cum arata “the simple life” pentru tine, Medine?

Pentru mine, ceea ce in termeni contemporani definim prin “simple life” este un stil de viata in sine, pe care l-am identificat in teorie acum cativa ani si inspre aplicarea caruia am lucrat mental si spiritual in tot acest timp. Pentru Alex, este subiect de cercetare si scop in sine. El este cel care ma calauzeste si cel care ma ajuta sa inteleg cata complexitate se afla, de fapt, in simplitate.

Incepand cu aspecte «lumesti», de consum – stilul vestimentar, design-ul obiectelor achizitionate, etc., si pana la principiile fundamentale care coordoneaza gandurile si actiunile noastre, ne-am propus ca totul sa tinda spre simplificare, pana la atingerea perfectiunii care poate fi cuprinsa in termenul «simplitate».

Istoria insasi mi-a demonstrat prin oamenii pe care nu i-am cunoscut, dar de care mi-am legat sufletul, mari artisti, filosofi, oameni de cultura, ca cele mai mari repere de oameni au fost niste «simpli». Cioran, ca ti-l dadeam exemplu mai devreme, ca fiind un prieten intim al gandurilor mele, Noica, Tutea – oameni de o complexitate incomensurabila si de o simplitate care te ingenuncheaza.

Noi, in anul 2015, avem tendinta de a ne raporta la simplitate prin prisma curentelor care ne vin din Occident. O filtram prin acceptiunea unor notiuni mult-abuzate de tipul Q-life, stil minimalist si alte teorii sterile, lipsite de fapt, de insasi substanta simplitatii autentice. Mi-a cazut in mana, la un moment dat, cartea «Arta Simplitatii». As face-o cadou cuiva, caci mie nu imi este de folos. Simplitatea pe care o regasesc acolo, cea de tip «cumpara-ti o singura patura de calitate, din cashmere, chiar daca te va costa o avere, decat sa iti cumperi mai multe paturi, de o mai proasta calitate, dar care costa mai putin». No shit ?! Adica… trebuia sa cumpar cartea asta ca sa aflu ca asta inseamna simplitatea ? Cashmere in favoarea acrylic-ului ? Cum iti spuneam, simplitatea in 2015 a capatat niste conotatii mult prea moderne si trendy pentru gustul meu.

Am cautat simplitatea nu in bestseller-uri americane, ci in filosofii vechi.

Vorbesc mult, fara a spune mare lucru, si asta contravine teoriei mele de simplitate. Sterg fictiv tot ce am scris pana acum si ma rezum la urmatoarele. Pentru mine, simplitatea incepe cu ceea ce transmite chipul meu atunci cand il privesti, ceea ce transmit mainile mele atunci cand iti opresti ochii asupra lor, ceea ce transmite stilul meu vestimentar, atunci cand ii faci o analiza. Exteriorul, partea vazuta a lucrurilor, ornamentatia fizicului si manifestul prin stil – toate acestea trebuie filtrate prin simplitate, bun simt si, nu in ultimul rand, bun gust. A nu se confunda cu minimalismul. Este cu mult mai mult de atat.

Pornind de aici, de la exterior, trecand prin habitat, ajungem in zona personaliatii afisate. Cea care iti da pozitia trupului, care iti da expresia fetei, care iti formeaza discursul si tonul. Apoi coboram in zona profunda, a ideologiilor. Unde se deschide un univers vast si cuprinzator. Unde se lucreaza la cladirea a fundatiei. Unde inveti sa nu dezvolti atasament fata de obiecte, sa nu iti legi greutati de corp. Unde inveti care sunt afluentii simplitatii.

Opreste-ma ! Am gasit raspunsul ! Este Pizza Margherita ! Ingrediente putine, bazice si de cea mai buna calitate. Mai buna si mai sanatoasa decat orice abundenta plina de colesterol si de calorii.


Eu una, nu mai am cuvinte, dar simt ca nici nu mai este nevoie de ele in acest moment. Tot ce imi doresc este sa ma bucur de ceea ce am citit si mai ales, sa ma bucur in continuare de cea care imi este prietena si parte din “echipa mea”. Pe Medine o puteti saluta si descoperi in continuare aici si aici.

Cu drag,

Bianca Zen 2

*image credit: Medine
Advertisements

1 Comment

  1. Pingback: Wanderlust on Monday: 26 Years of Traveling the World | Urban Zen Living

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s