Intoarcerea Acasa

Leave a comment
Daily Zen Living

Coffee

Dragi prieteni,

Dupa 10 luni de liniste, inmultite cu cateva sute de reprosuri, revin in acest spatiu. Nu ca o fiica ratacitoare, ci ca o fiica mai inteleapta, care a trecut prin experiente multe si diverse si care a mai inteles cate ceva de la Viata.

Nu-mi cer scuze (desi cred ca asa ar fi politically-correct) pentru ca stiu ca absenta mea este cumva…motivata. Am tacut atata timp, pentru ca nu mi se parea ca am ceva bun, interesant, emotionant sau haios de spus. Iar cand am simtit ca am ceva de impartasit lumii, am facut-o in “intimitatea” contului meu de facebook, caci asa mi se parea mie mai la indemana.

Nu vreau sa lungesc vorba, dar vreau sa va spun in doua-trei-zece propozitii ce am mai facut in aceste 10 luni de cand nu ne-am vazut.

1. Am descoperit de ce scriam (mai) mereu in engleza.

Pe scurt: hraneam inconstient o mare frica de respingere.

Pe lung: mi-am dat seama ca ma simteam mai vulnerabila, mai expusa cand imi exprimam sentimentele, gandurile si ofurile in limba materna. Atunci cand scriu in limba sufletului meu, sunt eu-cea-reala pe de-a intregul, fara filtre, iar cand scriu in engleza, ma simt mai “safe”, mai neutra, mai cumpatata. In plus, de ce sa nu mi se permita orice greseala din oficiu, pentru ca pana la urma orice traznaie as spune, ar fi intr-o limba straina si as putea invoca oricand dreptul la “lost in translation” 🙂 Asta nu inseamna ca nu voi mai scrie niciodata in engleza, dar macar am ajuns la o concluzie edificatoare in ceea ce ma priveste si cu ocazia aceasta, am mai dizolvat o frica ce ma tinea captiva in niste aparente lipsite de temei.

2. Am inchiriat un birou/ studio de unde sa pot lucra.

Vestea buna este ca a fost un pas extrem de important in evolutia mea personala – am avut si acolo de infruntat temeri si de transformat semne de intrebare in semne de exclamare, dar a meritat din plin.

Stiti, zilele aceastea chiar ma bucur de orice provocare, orice obstacol ce imi apare in cale pentru ca stiu ca totul este facut pentru ca eu sa mai invat ceva despre lume, despre mine si despre rolul /rostul nostru pe acest pamant.

Vestea mai putin buna (sau nici nu stiu cum sa o numesc) este ca trebuie sa renunt la acest spatiu Zen pe care mi l-am creat cu atata daruire, din ratiuni subiective si obiective (a se intelege si financiare). Nu mi-e nici frica, nici rusine sa o recunosc, pur si simplu o iau ca atare: este o noua etapa din viata mea. O usa se inchide, in timp ce alta, tocmai se pregateste sa se deschida.

3. Am cunoscut oameni noi din toate colturile lumii.

Prin intermediul unei prietene dragi, am fost “adoptata” de o comunitate de doamne expate, care vin din culturi diferite, tari diferite si care s-au gasit in lumea aceasta mare fix la noi, in Romania. Pentru ele, am sustinut primul discurs motivational din viata mea – s-a numit: “How to Build a Life Around a Dream” si fara falsa modestie, ci cu multa bucurie, raportez ca a fost primit cu mult succes, zambete si aplauze. Asta ca tot vorbeam de iesirea din zona de confort 🙂

Tot pentru ele, am organizat la biroul sus-amintit prima Seara de Zen, un eveniment ca-ntre prietene, fara formalitati, poze la panou si alte artificii. A fost o seara de pus direct la suflet si asta pentru ca desi eram de nationalitati diferite, religii si culturi diferite, toate simteam si ne regaseam in povestile celorlalte. Uneori, viata este fix atat de simpla.

Suflete raspandite prin toata lumea se regasesc si se strang laolalta si bat la unison…pur si simplu.

4. Mi-am adaptat din mers, adica din lectii, greseli si experiente, viata profesionala si viata de mamica.

Prioritatea mea numarul 1 a fost si ramane armonia si echilibrul familiei noastre. Fiica mea si sotul meu sunt sursa mea infinita de iubire, de energie si motivatie. Pentru ei, as merge pana in panzele albe si simt, ca niciun gest, niciun “efort” nu este prea mare.

5. Am simplificat, am simplificat, am simplificat.

Prietenii, relatii, to-do list-uri, maniera in care imi organizez ziua si viata in general. Pe zi ce trece, realizez la un nivel din ce in ce mai profund, ca sunt atat de putine persoane si lucruri in viata aceasta, pentru care merita sa te lupti, sa te sacrifici, sa-ti bati capul, sa faci concesii, sa te dai de trei ori peste cap.

Acestea sunt cateva lucruri din viata mea pe care vi le-as fi povestit la o cafea, ca intre prieteni, daca ne-am fi vazut dupa 10 luni de absenta si de dor.

Va doresc o zi insorita, desi in Bucuresti toarna cu galeata! 🙂
Sa fie soare si sa fie bine in viata voastra!

Cu mult drag,
Bianca Zen 2

*sursa foto: Harry & Frank

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s